Manualele de istorie sunt pline de exemple ale oamenilor care au scris istoria pentru că au avut demnitate și curaj să facă ceea ce consideră că este bine pentru poporul său. Dar se pare că aceste exemple ajung să nu fie sursă de inspirație pentru cei care formează astăzi societatea din R. Moldova, fie că vorbim despre clasa politică sau alegători. Poate pentru că puțini cunosc istoria sau poate pentru că sunt ignoranți.
Gesturile de curaj și demnitate ale președintelui Nicolae Timofti din ultimele zile sunt apreciate pe rețelele de socializare. Unii și-au schimbat poza de copertă cu cea a președintelui Timofti, alții au pus portretul domniei sale pe perete sau la icoană. Este absolut firesc să fie așa, pentru că în această mocirlă în care ne bălăcim, unde nu există pic de verticalitate, unde nu sunt principii și valori ale unui neam care să își țină capul sus, această sclipire a dlui președinte este cu adevărat demnă de apreciat.
Este un frumos sfârșit de mandat, iar președintele Timofti își scrie propria filă în istorie, indiferent de criticile care vin din tabăra opusă, o tabără pentru care a sta în picioare nu este determinant în viață.
Lecția de demnitate poate fi învățată în primul rând în familie, apoi în școală și societate. Un părinte care își educă fiul sau fiica în spiritul dreptății, al verticalității, al onestității nu are cum să dea greș și să îi fie rușine ulterior de faptele copiilor săi. Nu este o scuză dacă părinții noștri nu ne-au învățat să nu plecăm capul. Totul poate începe de la noi. Ajunge să mai dăm vina unul pe altul. Să spunem maxima pânăla capăt: Capul plecat sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede.
Noi alegem, noi decidem ce ne dorim să fim în viața: vertebrate sau nevertebrate!