De mai bine de trei decenii, Elveția a acționat ca un magnet pentru miliardarii ruși, apropiați de Vladimir Putin. Evoluând într-un mediu riscant, ei au mizat pe neutralitatea elvețiană și s-au delectat cu peisajul și discreția serviciilor oferite, în special în sectorul bancar. Războiul din Ucraina a pus totul sub semnul întrebării. După ce le-a întins covorul roșu, Berna, care s-a aliniat sancțiunilor Uniunii Europene, a început vânătoarea de bunuri rusești, se arată într-o anchetă publicată pe www.publiceye.ch.
Jurnaliștii evocă întâlnirea de la Kremlin a oligarhilor cu Putin. Sunt vreo patruzeci de miliardari și mari șefi ai industriei invitați la Kremlin. Cu fețele crispate, aceștia nu îndrăznesc să atingă sandvișurile cu cârnați sau chiflele cu carne care le-au fost pregătite ca gustare. În această zi de 24 februarie în zori, armata rusă a intrat în Ucraina pentru a „denazifica” și „demilitariza” vecinul slav. Iar seara, Vladimir Putin i-a convocat la o întâlnire cu ușile închise, planificată cu câteva săptămâni înainte.
În maiestuoasa sala de marmură Ekaterina, la vreo 15 metri depărtare, președintele rus, instalat la biroul său, îi examinează. Cotidianul Kommersant, care relatează scena, notează că el este singurul care nu pare obosit. Cu câteva zile mai devreme, tocmai în acest cadru, Putin îl primise pe președintele Franței Emmanuel Macron, apoi conducea o ședință a Consiliului de Securitate transmisă la televiziune, care s-a soldat cu recunoașterea independenței provinciilor separatiste din estul Ucrainei.
Suport și sancțiuni
De data aceasta, nimic nu s-a filtrat din această întâlnire sau aproape nimic. Cu titlu introductiv, Vladimir Putin a subliniat că „din păcate” întâlnirea se desfășoară în „împrejurări cel puțin neobișnuite”, președintele Uniunii Industriașilor și Antreprenorilor explicând că „afacerile din Rusia vor trebui să învețe să activeze în condiții dificile, ținând cont de tot felul de constrângeri”. Un eufemism care să pregătească sancțiunile viitoare și să asigure loialitatea oligarhilor, principalii sponsori ai regimului războinic al lui Putin.
Cu siguranță, această mică castă de miliardari a mai văzut și alte episoade din trecut. În anii 1990, sub regimul lui Boris Elțin, unii dintre invitații de la Kremlin erau deja în fruntea unor averi colosale în sectoare strategice, precum hidrocarburile, metalele, îngrășămintele și sectorul bancar. Ei au supraviețuit privatizărilor ”sălbatice” și a reglărilor de conturi în stil mafiot. Indestructibilul Vladimir Potanin, principalul acționar al gigantului Norilsk Nickel (Nornickel) – a cărui filială comercială are sediul în Zug – era deja în peisaj, la fel ca și Piotr Aven, fondatorul Alfa-Bank, cea mai mare bancă privată din Rusia. Ambii aparțineau unei mici grupări – supranumită „cei șapte bancheri” – care făcea ca lucrurile să meargă bine la Kremlin. Furnizori de numerar pentru un stat aflat în pragul falimentului, aceștia au obținut în schimb participarea la privatizări la cele mai atractive companii din țară.
Tot ei au fost și cei care au pilotat operațiunea „moștenitorul”: găsirea unui succesor al președintelui Elțin, ale cărui ”artere au fost roase de vodcă”. Dar odată instalat pe tron, Vladimir Putin, ofițerul KGB despre care se credea a fi docil, s-a dovedit a fi mai independent și răzbunător decât se așteptau ceilalți. Treptat, mesajul lui a devenit clar: păstrează distanța față de politică și aplecă-te către „verticala puterii”, punându-ți averea la dispoziția puterii, prin fonduri caritabile, pentru a finanța cutare sau cutare program. În schimb, regimul a garantat accesul la licitațiile statului și permisiunea de a se îmbogăți în continuare prin metode dubioase.
Avertisment pentru cei care nu se supun
A trebuit să asistăm fără mare surprindere la exilul la Londra al lui Boris Berezovski, oligarhul campion al intrigilor de palat, găsit mort în baia lui câțiva ani mai târziu; apoi la arestarea în 2003 a magnatului petrolier Mihail Hodorkovski și distrugerea imperiului său petrolier Yukos, care a îmbogățit noi oligarhi. Pentru că foștii camarazi și parteneri ai lui Vladimir Putin la Sankt Petersburg au început să apară. Majoritatea trecuți prin serviciile secrete, amatori de judo și discursuri patriotice despre superioritatea valorilor creștine și dimensiunea Rusiei, aceștia au devenit miliardari în câțiva ani.
Cel mai emblematic dintre ei este Gennadi Timchenko. Fost comerciant într-o rafinărie de petrol din Sankt Petersburg, rusul era total necunoscut publicului larg când, la începutul anilor 2000, s-a stabilit la Cologny, pe malul lacului Geneva, împreună cu soția și cele două fiice. Primul articol scris despre el a apărut în 2003 în revista L’Hebdo. Nu existau poze cu el pe internet la momentul respectiv. Cinci ani mai târziu, compania sa de comerț cu petrol din Geneva, Gunvor, era renumită în întreaga lume și exporta aproape un sfert din țițeiul rusesc.
O lume se prăbușește
Războiul din Ucraina subminează acest sistem oligarhic, ceea ce face din Rusia una dintre cele mai inegale țări din lume: 1% din populație controlează peste 74,5% din averea națională. Veteranii din epoca Elțin, sau cei mai recenți prieteni ai lui Putin, toți sunt acum identificați ca alimentează efortul de război al lui Putin. „Este aproape suficient să fi dat mâna cu Putin pentru a fi prins”, explică un cunoscător al acestor cercuri de la Geneva. De la prima salvă, sancțiunile au continuat să se extindă, afectând acum familii întregi: copii, soții, gineri etc.
După ce Rusia a anexat Crimeea în 2014, Statele Unite și, într-o măsură mai mică, Uniunea Europeană (UE), i-au sancționat pe oligarhii cei mai apropiați de Vladimir Putin. Elveția, având în vedere neutralitatea sa, nu s-a aliniat atunci sancțiunilor, refuzând să-i atace pe acești miliardari, iubitori de peisaje alpine, proprietăți de lux, școli private și servicii bancare calificate și discrete.
Această atitudine culpabilă de așteptare a fost spulberată în timp ce tirurile de rachete au început să vizeze populația Ucrainei. Pe 28 februarie, Consiliul Federal al Elveției a anunțat că va prelua toate sancțiunile UE, vizând până în prezent (29 martie 2022) 62 de persoane juridice și peste 874 de persoane fizice, printre care Vladimir Putin, miniștrii săi, aproape toți deputații Dumei, oficiali pro-ruși din Doneţk şi Lugansk precum şi o listă de oameni de afaceri înstăriţi.
Elveția – un paradis pentru oligarhi
Decizia Consiliului Federal al Elveției a fost pe larg salutată la nivel internațional, deși în Elveția, au existat voci care să spun că că „Elveția este în război”.
Dar dincolo de aceste gesturi politice în numele neutralității, tragedia care se desfășoară astăzi în Europa evidențiază un alt război, pe care Elveția nu prea vrea să-l ducă: războiul împotriva criminalității oamenilor de afaceri.
Timp de trei decenii, Elveția a servit drept bază de ”protecție” (cu Londra) pentru mai multe generații de oligarhi apropiați Kremlinului, înclinați să profite de lacunele legislative care facilitează practicile dubioase. Pentru batalioanele de avocați, bancheri, experți fiscali, agenți imobiliari, bijutieri, ceasornicari și notarii care i-au servit pe acești miliardari, o lume este pe cale să se prăbușească.
Potrivit estimărilor Asociației Bancherilor Elvețieni (SBA), instituțiile elvețiene găzduiesc active rusești între 150 și 200 de miliarde de franci elvețieni. O cifră mai credibilă decât cele 10,4 miliarde de dolari avansate în 2020 de Banca Națională Elvețiană (BNS). „Marii oligarhi au adesea dublă naționalitate. Dacă rămânem doar la bunurile ștampilate rusești, asta dă doar o mică parte din averea lor”, explică un avocat rus cu sediul la Geneva. Joi, 24 martie, SECO (Secretariatul de Stat pentru Afaceri Economice din Elveția) a anunțat că a înghețat 5,75 miliarde de franci elvețieni din activele rusești, inclusiv imobiliare.
Pentru comparație, până în prezent, în Franța și Luxemburg, sunt imobilizate 850 de milioane și respectiv 2,5 miliarde de euro de active rusești. Elveția este așadar cu mult înainte.
Vânătoarea de bunuri rusești
Urmărirea este dificilă. Acesta este motivul pentru care Statele Unite și UE au înființat o celulă specială de investigație. Marile averi rusești au de fapt mai mulți ași în mânecă pentru a-și ascunde bunurile: nominalizații; aranjamente complexe prin intermediul companiilor fictive înregistrate în paradisuri fiscale; trusturi și fundații. Aceste tehnici, vândute la cheie de avocații elvețieni, vor permite, fără îndoială, unora să scape de sancțiuni.
Mai mulți miliardari vizați au anunțat că nu mai au capital. Andrey Melnichenko, rezident de câțiva ani în St Moritz, spune că nu mai deține acțiuni la gigantul cărbunelui SUEK și la producătorul de îngrășăminte Eurochem. În prezent, nu sunt disponibile informații despre noii proprietari. Un fel de revenire la anii 90 când, în timpul privatizărilor ”sălbatice”, era greu, dacă nu imposibil, să știi cine deținea cele mai mari companii din țară.
”Elveția este un paradis pentru „banii tuturor celor care au început acest război”, a denunțat președintele ucrainean. Pe 19 martie Volodimir Zelenski s-a adresat miilor de manifestanți din Berna, făcând apel la autoritățile elvețiene să ia măsuri împotriva oligarhilor ruși.
Și pe bună dreptate. Oligarhii lui Putin sunt cel mai flagrant exemplu de model de dezvoltare economică bazat pe acordarea de facilități unor indivizi extrem de bogați din țări în care corupția este endemică. Dar în fața acestui război, timpul reformelor pare să fi venit și pentru Elveția.