De la invazia Rusiei asupra Ucrainei, din 24 februarie 2022, toate privirile se îndreaptă către Kremlin. Cine este Vladimir Putin, cum poate fi oprit, cine îl poate opri, cum a ajuns această minte de om să dea ordine diabolice prin care copii, tineri, bătrâni, persoane cu habdicap să fie ucise de bombele lui Putin?! Cine i-a dat acest drept? Cu ce drept invadează o țară şi extermină un popor???
Într-un text care revede istoria Rusiei – recentă și veche – Vladimir Sorokin, un mare romancier rus, descifrează transformarea lui Vladimir Putin, „dintr-un bărbat frumos plin de vioiciune”, într-un „monstru imperial”.
Iată mai jos o sinteză a analizei romancierului rus:
„Pe 24 februarie, armura „autocratului luminat”, pe care Vladimir Putin a îmbrăca-o cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, s-a crăpat înainte de a se sfărâma în bucăți. Lumea a văzut cum se ridică un monstru, prost în dorințele sale, nemilos în deciziile sale. Acest monstru a crescut încetul cu încetul, căpătând putere an de an, murând-se în autoritatea lui absolută, în agresiunile sale imperiale, în ura pentru democrația occidentală, în resentimentele tenace născute în urma căderii URSS.
Acum Europa va trebui să se lupte nu cu vechiul Putin, ci cu noul. Masca de „partener de afaceri” și „colaborator pașnic” a căzut. Nu vom mai putea face pace cu el niciodată. Cum am ajuns aici și de ce?
În ultimul film al trilogiei Stăpânul Inelelor, regizat de Peter Jackson, când Frodo Baggins trebuie să arunce în lava clocotită inelul blestemat care a adus război și suferință locuitorilor Pământului de Mijloc, el decide brusc să-l păstreze. Și prin voința inelului, fața lui se transformă brusc pentru a deveni rău și sinistru. Inelul Puterii a pus stăpânire pe deplin asupra lui. Dar opera lui Tolkien se termină cu bine…
Inelul fatal al puterii ruse
Când Putin a fost pus pe tronul Rusiei de către un bolnav – Boris Elțin, fața lui era destul de drăguță, chiar avea ceva atrăgător în el – iar discursul său era perfect sănătos. Mulți aveau impresia că omul din vârful piramidei puterii rusești era un funcționar public inteligent, lipsit de orice aroganță. O minte modernă, care a înțeles că viitorul Rusiei post-sovietice a trecut neapărat prin democrație. La acea vreme, Putin era bucuros să vorbească despre democrație în interviurile sale, le-a promis cetățenilor Federației Ruse alegeri libere, continuarea reformelor, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, cooperarea cu Occidentul și, mai important, rotația constantă a mandatelor de putere.
Putin: „Nu am de gând să mă agăţ de acest fotoliu!”
În Rusia, după cum știe toată lumea, oamenii încă mai cred în cuvinte și aparențe, manipulate de liderii lor. Și la acea vreme, bărbatul era „un individ plăcut din toate punctele de vedere”, așa cum spunea Nikolai Gogol despre protagonistul său Chitchikov din Suflete moarte: deschis la discuții, căutând să înțeleagă pe toată lumea, cu simț al umorului serios, și chiar capabil de autoironie.
În plus, l-au susținut unii politicieni, intelectuali și analiști politici care au devenit acum oponenți înverșunați ai lui Putin și ai sistemului său, unii dintre ei mergând până acolo încât să treacă de ușa sediului său de campanie pentru a-l ajuta să câștige alegerile. Dar inelul fatal al puterii ruse era deja pe degetul lui Putin, acționând insidios: un monstru imperial începea să ia locul acestui bărbat frumos și plin de viață.
În Rusia, puterea este o piramidă. Această piramidă a fost construită în secolul al XVI-lea de Ivan cel Groaznic — un țar ambițios, violent, copleșit de paranoia sa și de multe alte vicii. Folosind armata sa personală, el a stabilit o împărțire crudă și sângeroasă a statului rus între putere și popor, prieten și dușman – o diviziune care urma să devină cea mai adâncă în societate. Prietenia sa cu Hoarda de Aur [tătarii] l-a convins că singura modalitate de a guverna vastitatea Rusiei era să devină ocupantul acestui teritoriu gigantic. Forța de ocupație trebuia să fie puternică, crudă, imprevizibilă, de neînțeles pentru popor. Oamenii nu ar trebui să aibă altă soluție decât să asculte și să idolatrizeze puterea. Și un om trebuia să stea în vârful acelei piramide întunecate, un om cu putere absolută.
Cadavrul monstrului sovietic
În mod paradoxal, principiul puterii ruse nu s-a schimbat absolut deloc iată deja de cinci secole. Aceasta este principala tragedie a Rusiei. În tot acest timp, piramida rusă a rămas intactă și, în ciuda schimbărilor superficiale, forma sa fundamentală a rămas aceeași. Întotdeauna a fost un singur lider rus la vârful puterii: Petru cel Mare, Nicolae al II-lea, Stalin, Brejnev, Andropov… Astăzi, Putin a domnit din vârful piramidei de mai bine de douăzeci de ani. După ce și-a trădat promisiunea, el s-a agățat de fotoliu cu toată puterea lui. Piramida puterii inoculează liderului veninul autorității absolute. Ea îi trimite stăpânului Kremlinului și anturajului său vibrații medievale, arhaice, părând să le spună: „Sunteți stăpânii unei țări a cărei integritate teritorială nu poate fi menținută decât prin violență și cruzime; fii la fel de opac ca mine, la fel de crud și imprevizibil, totul ți se permite, trebuie să bagi teroarea în populație, oamenii nu trebuie să te înțeleagă, trebuie să se teamă de tine”.
Cine îl poate opri pe Putin? Doar propriul popor răsculat care simte pe pielea proprie consecințele acestui război absurd cu Ucraina, doar propriul anturaj care poate fi mai lucid la minte decât acest tiran care duce la pieire până şi propria lui țară. Rusia deja e slabită, iar într-o lună consecințele sancțiunilor şi izolării economice vor fi catastrofice pentru Rusia şi poporul rus. Aşa a înțeles Putin să construiască „noua lume rusă”. Sfârșitul e aproape.