Povestea noastră de astăzi este despre o tânăra studentă din Franța, Giliane Lamboley, care a ales să studieze la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, România. La început nu știa prea multe despre această țară est-europeană puțin cunoscută în Franța. „România mi s-a părut o alegere eficientă, practică și accesibilă”, mărturisește tânăra.
Giliane Lamboley împărtășește, într-un interviu pentru ER NEWS, experiența ei de a studia în România.
ER NEWS: Ce știați despre România înainte de a pleca și cum se vede România din Franța?
Giliane Lamboley: Nu știam prea multe despre România. Mama mea este de origine maghiară, așa că eram familiarizată cu această țară, dar am călătorit de foarte puține ori. Din păcate, România nu este foarte bine văzută în Franța, chiar dacă oamenii devin din ce în ce mai deschiși și mai neutri în opiniile lor. Românii sunt (în mod greșit) asociați foarte mult cu comunitatea de romi și cu stereotipurile legate de acest fapt. Cu toate acestea, generația noastră este, consider, mult mai tolerantă și promoția noastră a venit la Cluj cu mult entuziasm și curiozitate.
De ce ați ales România? A fost prima alegere?
Giliane Lamboley: România nu a fost prima mea alegere. La început am încercat să găsesc unde să îmi continui studiile în Franța. După ce am fost refuzată în clasa pregătitoare, mi-am întors privirea către România. Nu am vrut să stau decât în Franța și nu m-am gândit la toate opțiunile posibile. România mi s-a părut o alegere eficientă, practică și accesibilă. În orice caz, nu a fost o alegere disperată.
Aveți cumva vreun regret în legătură cu alegerea făcută?
Giliane Lamboley: Nu. Pregătirea veterinară oferită la Cluj nu este doar foarte accesibilă (în franceză), rapidă (6 ani spre deosebire de minim 7 ani în Franța), dar este recunoscută și în Franța (aprobare de AEEEV în special). Studierea în străinătate mi-a oferit multe lucruri și m-a scos din zona mea de confort.
Ce trebuie de știut înainte de a pleca în România?
Giliane Lamboley: Mi-aș fi dorit să fiu puțin mai pregătită pentru schimbarea mediului, a limbii și a climei (puțin mai rece decât în Franța), dar acestea sunt lucruri obișnuite pentru orice călătorie în străinătate. De asemenea, trebuie să fiți la curent cu procedurile care trebuie urmate odată ajunși la destinație: cum să găsiți chirie și unde să căutați, să vă obțineți CNP, să vă înregistrați pe lista expatriaților francezi în străinătate, dacă asigurarea europeană este sau nu suficientă … Este bine să întrebați dinainte. În acest caz, CNP și înregistrarea la ambasadă au fost realizate de CMC (Comunitatea Medicală din Cluj), dar, de exemplu, eu nu știam cum să găsesc chirie la Cluj.
Ce v-a determinat totuși să plecați în România?
Giliane Lamboley: Motivația mea profesională a fost mai presus de toate. Calitatea studiilor este foarte bună și nu cedează cu nimic față de alte instituții de învățământ europene. Faptul că instruirea este în limba franceză este un avantaj. Și apoi Clujul este descris ca fiind un oraș prietenos și foarte european, mărturiile studenților care și-au făcut studiile acolo au fost foarte pozitive.
Când ați început să vă pregătiți pentru plecare? Care au fost pașii făcuți?
Giliane Lamboley: M-am pregătit de plecare imediat după rezultatele selecțiilor post-bac în Franța (la sfârșitul lunii mai mi se pare); au existat o mulțime de grupuri de Facebook accesibile, gestionate de francezi, care au oferit multe sfaturi pentru pregătirea și trimiterea dosarului necesar. Apoi m-am dus direct la Cluj în august pentru a descoperi orașul, facultatea și pentru a găsi chirie, înainte de a mă instala definitiv la începutul lunii octombrie.
Ați primit vreun ajutor pentru studiile pe care le faceți în străinătate?
Giliane Lamboley: Din punct de vedere financiar nu și este păcat, din punctul meu de vedere. Avem statutul de francezi expatriați care studiază în străinătate. Din punct de vedere administrativ, da, există tot felul de asistență reciprocă între francezii de acolo, iar secretarii USAMV sunt foarte răbdători cu noi în a răspunde la toate întrebările noastre! Și din punct de vedere al chiriei, avem cămine accesibile, deci și acolo suntem bine susținuți.
Ați găsit cumva că formalitățile sunt dificil de realizat?
Giliane Lamboley: Depinde, însă în cele din urmă a fost destul de ușor. Este vorba mai degrabă de interpretarea diferitelor cereri care au fost puțin complexe (tranziția între două tipuri de predare în special, dar și traducerea română-franceză a diferitor documente).
Cum s-a produs acomodarea la Cluj?
Giliane Lamboley: Eram singură, dar a mers bine. Clujul este destul de mic și funcționează ca orice oraș european. Odată ajunsă în centrul orașului, am întâlnit mulți oameni care vorbeau engleza, așa că a fost ușor să întreb diferite informații. A trebuit puțin să mă obișnuiesc, dar deja auzisem că orașul este unul foarte sigur, așa că într-adevăr, a fost o acomodare fără stres!
Și perioada de integrare cum a fost?
Giliane Lamboley: În România: destul de bine, chiar dacă este întotdeauna complicat la început (primele câteva săptămâni), dar odată ce ai suficiente repere, te adaptezi foarte bine. Nu mai eram singură, mai sunt 45 de francezi în clasa mea, astfel încât să putem explora împrejurimile împreună!
Ați reușit să vă faceți prieteni români?
Giliane Lamboley: Nu, din păcate. Mai multe persoane au încercat să combine cele două promoții, dar a fost întotdeauna un pic complicat. Nu vorbim foarte bine limba română și nu ne-am simțit „doriți” de promoțiile românești, deși cred că este vorba despre timiditate și intimidare de ambele părți. Am avut și o experiență Erasmus timp de doi ani și auzisem că relațiile franco-române sunt mult mai cordiale acum și că există un parteneriat real între cele două instituții de învățământ (pentru a stabili datele examenelor, a împărți laboratoarele sau a organiza evenimente).
Pornind de la experiența dvs., care sunt principalele diferențe între învățământul superior românesc și cel francez?
Giliane Lamboley: În România, o mare majoritate a examenelor se susțin pe cale orală, spre deosebire de examenele de franceză, unde este preferată scrierea. În general, din câte am auzit, este la fel (administrativ, modul în care funcționează o universitate este același). Din punct de vedere al formării veterinare, avem mult mai multă practică în Franța și mai puțină în România, dar avem o pregătire teoretică foarte vastă și precisă la Cluj. Este un management diferit.
Ce ne puteți spune despre Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca?
Giliane Lamboley: Campusul este foarte drăguț, iar biblioteca este grozavă! Universitatea este împărțită între mai multe facultăți (agronomie, horticultură și medicină veterinară mi se pare). Sunt o mulțime de clădiri diferite, destul de vechi și foarte impunătoare atunci când nu le cunoașteți. De asemenea, avem, pe lângă diversele clinici, o livadă și o grădină de legume, o sală de sport și o mulțime de structuri auxiliare care o fac vivace.
Ce impresie v-a făcut orașul Cluj-Napoca?
Giliane Lamboley: Mi-a plăcut. Orașul este plin de viață, mai ales vara (festivaluri, concerte în parc, evenimente sportive, teatru și operă accesibile). Este un oraș foarte studențesc, cu o mulțime de structuri diferite, indiferent că e vorba de divertisment, sport, cultură … M-am stabilit în centru de câțiva ani, mi-a plăcut foarte mult marele parc central și alerg până la belvedere, este un oraș foarte eterogen, dar totuși cu o dimensiune și o densitate a populației destul de mici.
Ați reușit să călătoriți prin România?
Giliane Lamboley: Nu foarte mult. Am fost la Brașov, Sinaia, Oradea, Sibiu și la București. Brașovul a fost foarte prietenos, mai ales pentru schiat. Bucureștiul mi-a plăcut, dar este un oraș la o scară impunătoare, eram puțin pierdută în comparație cu Clujul care este mai primitor având în vedere dimensiunile sale.
Care vă sunt locurile preferate din România?
Giliane Lamboley: Brașov, în special Poiana Brașov, unde mi-am petrecut o mare parte din vacanță, unde am învățat să schiez și am sărbătorit carnavalul de mai multe ori. Mi-au plăcut foarte mult și sălile de la Turda, a fost foarte impresionant.
Ce sfaturi ați oferi celor care vor să călătorească în România?
Giliane Lamboley: Pregătiți-vă cu mult timp înainte: companiile feroviare românești sunt foarte diferite de cele franceze și, mai presus de toate, nu ezitați să solicitați indicații! Trenul este foarte sigur, nu am avut niciodată probleme! Aș recomanda, de asemenea, să învățați câteva cuvinte de română. Personal, am constatat că cel mai bun mod de a călători este cu propria mașină (cu excepția iernii). Peisajele sunt cu adevărat superbe, există o mulțime de sate mici care sunt accesibile și, mai presus de toate, nu ezitați să faceți drumeții – acesta este într-adevăr punctul forte al țării.
Cum e viața în România în afara studiilor?
Giliane Lamboley: Este foarte blândă. M-am înscris la o mulțime de grupuri voluntare sau sportive (fie că este vorba de dans, teatru, alergare, protecția animalelor …), apoi există multe ieșiri posibile. Dacă este să ne uităm în jur, există multe grupuri disponibile pentru a ameliora româna noastră, pentru a întâlni alți expatriați, pentru a conversa …
Ce sfaturi ați da cititorilor noștri care doresc să se mute în România?
Giliane Lamboley: Le-aș sfătui să meargă mai întâi acolo, să viziteze orașul în care ar dori să se stabilească. Nu ezitați să discutați cu alți expatriați (există numeroase grupuri pe Facebook), aflați și despre condițiile de viață (salariile variază foarte mult în funcție de profesie). Și să învățați limba română cât mai rapid posibil, este cu adevărat un lucru care îți ușurează viața!
O experiență care v-a marcat în mod special?
Giliane Lamboley: Odată m-am pierdut în timp ce alergam. M-am trezit în plin mediu rural românesc, la câțiva kilometri de oraș. Nu vorbeam românește, așa că am intrat în gospodăria unui localnic pentru a cere, cât de bine am putut, să mă ghideze să ies de acolo. La început a părut reticent, apoi m-a condus până la mine acasă, chiar dacă nu am putut comunica în română. Mi s-a părut foarte emoționant și foarte marcant, mai ales că Franța nu mai este deja un exemplu de toleranță sau de ospitalitate.
Interviu realizat de Ana Scripliuc pentru ER NEWS