Viața ”badantelor” din Italia: ”Mi s-a spus că trebuie să fiu sclava lui și în pat”
Cum e să fii ”badantă” în Italia. Marturii cutremurătoare ale unei românce din Târgu-Neamţ care de 14 ani lucrează ca îngrijitoare în Italia.
„Nimic, nu există viaţă. Există muncă şi atât.” Sunt declarațiile pe care le-a făcut românca Lenuța Pralea într-un interviu pentru ProTV București care a demarat o campanie despre viața femeilor românce emigrate în Italia, care lucrează ca îngrijitoare în casele italienilor.
Românca afirmă că sunt angajatori care au pretenția și la prestații de natură sexuală din partea îngrijitoarelor: „Trebuie să fii sclava mea și în pat”, a afirmat Lenuța că i-ar fi impus un bătrân italian pentru care lucra.
În România, Lenuța Pralea a ţinut contabilitatea unei firme, dar acum are grijă în Italia de o bătrână cu demență senilă.
«În cele mai multe cazuri din Italia, fie bătrânul, fie copiii sau rudele lui le tratează înjositor, când văd femei din Estul Europei sau din Asia, care acceptă, pe bani relativ puţini, să fie la dispoziţia lor zi şi noapte. A simţit asta şi Lenuța, în familia la care a lucrat acum câţiva ani, unde a avut grijă de soţia unui bătrân. ”Ce spunea? Foarte urât, „tu eşti sclava mea. Şi trebuie să fii sclava mea şi în pat”. Bătrânul, pentru că eu lucram şi pentru soţia lui. Tot timpul mă jignea, când nu îi convenea ceva, te trata ca pe un nimic, erai nimic în faţa lui.
Fix sclava lui şi îmi dădea 400 de euro pe lună, să nu credeţi că îmi dădea nu ştiu ce. 400 de euro pe lună îmi dădea.
Ştiam că am familia în ţară şi trebuie să o întreţin. Asta este.», a mărturisit românca.
Lenuța a lăsat acasă un copilaş, care peste ani a devenit un tânăr cu o adolescență plină de reproşuri la adresa ei. De altfel, şi soţul şi părinţii ei au condamnat-o pentru că şi-a părăsit căminul.
«Avem o generaţie întreagă de femei sacrificate. Par rupte complet de societatea românească, sunt dependente de locul unde muncesc şi dovedesc că nu se mai pot întoarce în ţară, definitiv. Familiile lor au învăţat să se descurce fără ele, bazându-se doar pe sprijinul financiar şi mai deloc pe cel sufletesc. Mamele lipsesc cu anii de acasă şi, în tot sacrificiul lor, devin realmente un sponsor, o simplă sursă de venit pentru cei apropiaţi» susține Pro-TV în materialul său.
De altfel, pe blogul www.elenarobu.md veți găsi mai multe povești ale femeilor moldovence care muncesc în Italia de ani de zile și care au trăit pe pielea proprie tot felul de experiențe. Articolele le puteți găsi la rubrica ”Jurnal de emigrant”.
Vă invit să împărtășiți părerea voastră despre tot ce înseamnă viața de îngrijitoare în Italia. Are și aspecte pozitive această ocupație? Care sunt acestea?